OriginFrom Tat nuhur or from Middle Mongol ᠨᠠᠭᠤᠷ (naɣur), whence also Mongolian нуур (nuur).
Formsnohuru(accusative, definite) · nohurlar(plural) · nohur(nominative, singular) · nohurlar(nominative, plural) · nohuru(accusative, definite, singular) · nohurları(accusative, definite, plural) · nohura(dative, singular) · nohurlara(dative, plural) · nohurda(locative, singular) · nohurlarda(locative, plural) · nohurdan(ablative, singular) · nohurlardan(ablative, plural) · nohurun(definite, genitive, singular) · nohurların(definite, genitive, plural) · nohurum(first-person, nominative, possessive, singular) · nohurlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · nohurun(nominative, possessive, second-person, singular) · nohurların(nominative, possessive, second-person, singular) · nohuru(nominative, possessive, singular, third-person) · nohurları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0