OriginMorphologically from oxu- (“to read”) + -yucu.
- reader (a person who reads a publication)
Formsoxucunu(accusative, definite) · oxucular(plural) · oxucu(nominative, singular) · oxucular(nominative, plural) · oxucunu(accusative, definite, singular) · oxucuları(accusative, definite, plural) · oxucuya(dative, singular) · oxuculara(dative, plural) · oxucuda(locative, singular) · oxucularda(locative, plural) · oxucudan(ablative, singular) · oxuculardan(ablative, plural) · oxucunun(definite, genitive, singular) · oxucuların(definite, genitive, plural) · oxucum(first-person, nominative, possessive, singular) · oxucularım(first-person, nominative, possessive, singular) · oxucun(nominative, possessive, second-person, singular) · oxucuların(nominative, possessive, second-person, singular) · oxucusu(nominative, possessive, singular, third-person) · oxucuları(nominative, possessive, singular, third-person)