[ɡɑt͡ʃɯʃ], [ɡɑt͡sɯʃ]
OriginMorphologically, from qaç- (“to run”) + -ış.
- run (an act or instance of running)
- run, race
- flight, fleeing
- escape
“həbsdən qaçış” — jail break, an escape from prison
Formsqaçışı(accusative, definite) · qaçışlar(plural) · qaçış(nominative, singular) · qaçışlar(nominative, plural) · qaçışı(accusative, definite, singular) · qaçışları(accusative, definite, plural) · qaçışa(dative, singular) · qaçışlara(dative, plural) · qaçışda(locative, singular) · qaçışlarda(locative, plural) · qaçışdan(ablative, singular) · qaçışlardan(ablative, plural) · qaçışın(definite, genitive, singular) · qaçışların(definite, genitive, plural) · qaçışım(first-person, nominative, possessive, singular) · qaçışlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qaçışın(nominative, possessive, second-person, singular) · qaçışların(nominative, possessive, second-person, singular) · qaçışı(nominative, possessive, singular, third-person) · qaçışları(nominative, possessive, singular, third-person)