OriginFrom Proto-Common Turkic *kamčï (“whip”), a derivation from *kam- (“to beat, strike down”).
Formsqamçını(accusative, definite) · qamçılar(plural) · qamçı(nominative, singular) · qamçılar(nominative, plural) · qamçını(accusative, definite, singular) · qamçıları(accusative, definite, plural) · qamçıya(dative, singular) · qamçılara(dative, plural) · qamçıda(locative, singular) · qamçılarda(locative, plural) · qamçıdan(ablative, singular) · qamçılardan(ablative, plural) · qamçının(definite, genitive, singular) · qamçıların(definite, genitive, plural) · qamçım(first-person, nominative, possessive, singular) · qamçılarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qamçın(nominative, possessive, second-person, singular) · qamçıların(nominative, possessive, second-person, singular) · qamçısı(nominative, possessive, singular, third-person) · qamçıları(nominative, possessive, singular, third-person)