OriginFrom Proto-Turkic *kargu.
Formsqarğını(accusative, definite) · qarğılar(plural) · qarğı(nominative, singular) · qarğılar(nominative, plural) · qarğını(accusative, definite, singular) · qarğıları(accusative, definite, plural) · qarğıya(dative, singular) · qarğılara(dative, plural) · qarğıda(locative, singular) · qarğılarda(locative, plural) · qarğıdan(ablative, singular) · qarğılardan(ablative, plural) · qarğının(definite, genitive, singular) · qarğıların(definite, genitive, plural) · qarğım(first-person, nominative, possessive, singular) · qarğılarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qarğın(nominative, possessive, second-person, singular) · qarğıların(nominative, possessive, second-person, singular) · qarğısı(nominative, possessive, singular, third-person) · qarğıları(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0