[ɡuˈɫɑχ]
OriginInherited from Old Anatolian Turkish قلاق (qulaq), ultimately from Proto-Turkic *kulkak (“ear”).
Formsqulağı(accusative, definite) · qulaqlar(plural) · qulaq(nominative, singular) · qulaqlar(nominative, plural) · qulağı(accusative, definite, singular) · qulaqları(accusative, definite, plural) · qulağa(dative, singular) · qulaqlara(dative, plural) · qulaqda(locative, singular) · qulaqlarda(locative, plural) · qulaqdan(ablative, singular) · qulaqlardan(ablative, plural) · qulağın(definite, genitive, singular) · qulaqların(definite, genitive, plural) · qulağım(first-person, nominative, possessive, singular) · qulaqlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qulağın(nominative, possessive, second-person, singular) · qulaqların(nominative, possessive, second-person, singular) · qulağı(nominative, possessive, singular, third-person) · qulaqları(nominative, possessive, singular, third-person)