[ɡuˈrum]
OriginFrom Proto-Turkic *kurum (“soot”).
Cognate with Turkish kurum,
Chuvash хӑрӑм (hărăm, “soot”).
Formsqurumu(accusative, definite) · qurumlar(plural) · qurum(nominative, singular) · qurumlar(nominative, plural) · qurumu(accusative, definite, singular) · qurumları(accusative, definite, plural) · quruma(dative, singular) · qurumlara(dative, plural) · qurumda(locative, singular) · qurumlarda(locative, plural) · qurumdan(ablative, singular) · qurumlardan(ablative, plural) · qurumun(definite, genitive, singular) · qurumların(definite, genitive, plural) · qurumum(first-person, nominative, possessive, singular) · qurumlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · qurumun(nominative, possessive, second-person, singular) · qurumların(nominative, possessive, second-person, singular) · qurumu(nominative, possessive, singular, third-person) · qurumları(nominative, possessive, singular, third-person)