OriginFrom Arabic رَاهِب (rāhib).
Formsrahibi(accusative, definite) · rahiblər(plural) · rahib(nominative, singular) · rahiblər(nominative, plural) · rahibi(accusative, definite, singular) · rahibləri(accusative, definite, plural) · rahibə(dative, singular) · rahiblərə(dative, plural) · rahibdə(locative, singular) · rahiblərdə(locative, plural) · rahibdən(ablative, singular) · rahiblərdən(ablative, plural) · rahibin(definite, genitive, singular) · rahiblərin(definite, genitive, plural) · rahibim(first-person, nominative, possessive, singular) · rahiblərim(first-person, nominative, possessive, singular) · rahibin(nominative, possessive, second-person, singular) · rahiblərin(nominative, possessive, second-person, singular) · rahibi(nominative, possessive, singular, third-person) · rahibləri(nominative, possessive, singular, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0