[syˈbut]
OriginFrom Arabic ثُبُوت (ṯubūt).
Formssübutu(accusative, definite) · sübutlar(plural) · sübut(nominative, singular) · sübutlar(nominative, plural) · sübutu(accusative, definite, singular) · sübutları(accusative, definite, plural) · sübuta(dative, singular) · sübutlara(dative, plural) · sübutda(locative, singular) · sübutlarda(locative, plural) · sübutdan(ablative, singular) · sübutlardan(ablative, plural) · sübutun(definite, genitive, singular) · sübutların(definite, genitive, plural) · sübutum(first-person, nominative, possessive, singular) · sübutlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · sübutun(nominative, possessive, second-person, singular) · sübutların(nominative, possessive, second-person, singular) · sübutu(nominative, possessive, singular, third-person) · sübutları(nominative, possessive, singular, third-person)