OriginBorrowed from Arabic سُكُوت (sukūt).
- silence
“sükuta qərq olmaq/dalmaq/batmaq” — to be immersed in silence, to fall into silence
Formssükutu(accusative, definite) · sükutlar(plural) · sükut(nominative, singular) · sükutlar(nominative, plural) · sükutu(accusative, definite, singular) · sükutları(accusative, definite, plural) · sükuta(dative, singular) · sükutlara(dative, plural) · sükutda(locative, singular) · sükutlarda(locative, plural) · sükutdan(ablative, singular) · sükutlardan(ablative, plural) · sükutun(definite, genitive, singular) · sükutların(definite, genitive, plural) · sükutum(first-person, nominative, possessive, singular) · sükutlarım(first-person, nominative, possessive, singular) · sükutun(nominative, possessive, second-person, singular) · sükutların(nominative, possessive, second-person, singular) · sükutu(nominative, possessive, singular, third-person) · sükutları(nominative, possessive, singular, third-person)