OriginFrom Proto-Turkic *siŋir.
Formssiniri(accusative, definite) · sinirlər(plural) · sinir(nominative, singular) · sinirlər(nominative, plural) · siniri(accusative, definite, singular) · sinirləri(accusative, definite, plural) · sinirə(dative, singular) · sinirlərə(dative, plural) · sinirdə(locative, singular) · sinirlərdə(locative, plural) · sinirdən(ablative, singular) · sinirlərdən(ablative, plural) · sinirin(definite, genitive, singular) · sinirlərin(definite, genitive, plural) · sinirim(first-person, nominative, possessive, singular) · sinirlərim(first-person, nominative, possessive, singular) · sinirin(nominative, possessive, second-person, singular) · sinirlərin(nominative, possessive, second-person, singular) · siniri(nominative, possessive, singular, third-person) · sinirləri(nominative, possessive, singular, third-person)