[bɛˈrat͡ʃ]
Произходбера́ (berá, “to pick, to gather”) + -ач (-ač)
Формибера́ч(canonical, masculine) · beráč(romanization) · бера́чка(feminine) · бера́ч(indefinite, singular) · бера́чи(indefinite, plural) · бера́чът(definite, singular, subjective) · бера́чите(definite, plural, subjective) · бера́ча(definite, objective, singular) · бера́чите(definite, objective, plural) · бера́чо(singular, vocative) · бера́чи(plural, vocative)
Източник: Уикиречник