[koˈbur]
ПроизходBorrowed from Ottoman Turkish قبور (“quiver”) (whence modern Turkish kubur).
Формикобу́р(canonical) · kobúr(romanization) · кобу́р(indefinite, singular) · кобу́ри(indefinite, plural) · кобу́рът(definite, singular, subjective) · кобу́рите(definite, plural, subjective) · кобу́ра(definite, objective, singular) · кобу́рите(definite, objective, plural) · -(count-form, singular) · кобу́ра(count-form, plural)