[koˈnɛt͡s]
ПроизходFrom Proto-Slavic *konьcь.
Формиконе́ц(canonical, masculine) · konéc(romanization) · коне́ц(indefinite, singular) · конци́(indefinite, plural) · коне́цът(definite, singular, subjective) · конци́те(definite, plural, subjective) · коне́ца(definite, objective, singular) · конци́те(definite, objective, plural) · -(count-form, singular) · коне́ца(count-form, plural)