[ˈkukɐm]
ПроизходOnomatopoeic, from the call ку-ку (ku-ku) + -кам (-kam).
Формику́кам first-singular present indicative or(canonical, imperfective) · kúkam(romanization) · ку́кащ(active, indefinite, masculine, participle, present) · ку́кал(active, aorist, indefinite, masculine, participle, past) · кука́л(active, aorist, indefinite, masculine, participle, past) · ку́кал(active, imperfect, indefinite, masculine, participle, past) · -(indefinite, masculine, participle, passive, past) · ку́кайки(adverbial, indefinite, masculine, participle) · ку́кащият(active, definite, masculine, participle, present, subjective) · ку́калият(active, aorist, definite, masculine, participle, past, subjective) · кука́лият(active, aorist, definite, masculine, participle, past, subjective) · -(active, definite, imperfect, masculine, participle, past, subjective) · -(definite, masculine, participle, passive, past, subjective) · ку́кайки(adverbial, definite, masculine, participle, subjective) · ку́кащия(active, definite, masculine, objective, participle, present) · ку́калия(active, aorist, definite, masculine, objective, participle, past) · кука́лия(active, aorist, definite, masculine, objective, participle, past) · -(active, definite, imperfect, masculine, objective, participle, past) · -(definite, masculine, objective, participle, passive, past) · ку́кайки(adverbial, definite, masculine, objective, participle)
Източник: Уикиречник