[ˈnavik]
ПроизходDeverbal of нави́квам (navíkvam, “to get used to”). Diachronically, inherited from Proto-Slavic *navykъ.
Формина́вик(canonical, masculine) · návik(romanization) · на́вик(indefinite, singular) · на́вици(indefinite, plural) · на́викът(definite, singular, subjective) · на́виците(definite, plural, subjective) · на́вика(definite, objective, singular) · на́виците(definite, objective, plural) · -(count-form, singular) · на́вика(count-form, plural)