[ˈɔrdɛn]
ПроизходBorrowed from Russian о́рден (órden) through German Orden, from Latin ordō.
Формио́рден(canonical, masculine) · órden(romanization) · о́рден(indefinite, singular) · о́рдени(indefinite, plural) · о́рденът(definite, singular, subjective) · о́рдените(definite, plural, subjective) · о́рдена(definite, objective, singular) · о́рдените(definite, objective, plural) · -(count-form, singular) · о́рдена(count-form, plural)
Източник: Уикиречник