[otˈvɔr]
OriginFrom Proto-Slavic *otъvorъ. Deverbal from отво́ря (otvórja).
Formsотво́р(canonical, masculine) · otvór(romanization) · отво́р(indefinite, singular) · отво́ри(indefinite, plural) · отво́рът(definite, singular, subjective) · отво́рите(definite, plural, subjective) · отво́ра(definite, objective, singular) · отво́рите(definite, objective, plural) · -(count-form, singular) · отво́ра(count-form, plural)