[otɛˈkɤ]
Formsотека́ first-singular present indicative or(canonical, perfective) · oteká(romanization) · оти́чам(imperfective) · -(active, indefinite, masculine, participle, present) · оте́къл(active, aorist, indefinite, masculine, participle, past) · отеча́л(active, imperfect, indefinite, masculine, participle, past) · отече́л(active, imperfect, indefinite, masculine, participle, past) · -(indefinite, masculine, participle, passive, past) · -(adverbial, indefinite, masculine, participle) · -(active, definite, masculine, participle, present, subjective) · оте́клият(active, aorist, definite, masculine, participle, past, subjective) · -(active, definite, imperfect, masculine, participle, past, subjective) · -(definite, masculine, participle, passive, past, subjective) · -(adverbial, definite, masculine, participle, subjective) · -(active, definite, masculine, objective, participle, present) · оте́клия(active, aorist, definite, masculine, objective, participle, past) · -(active, definite, imperfect, masculine, objective, participle, past) · -(definite, masculine, objective, participle, passive, past) · -(adverbial, definite, masculine, objective, participle) · -(active, feminine, indefinite, participle, present)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0