[pɐrˈfɛ]
OriginBorrowed from French parfait (literally “perfect”).
Formsпарфе́(canonical, neuter) · parfé(romanization) · парфе́(indefinite, singular) · парфе́та(indefinite, plural) · парфе́то(definite, singular) · парфе́тата(definite, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0