[ˈrumɛn]
ПроизходFrom Proto-Slavic *ruměnъ.
Формиру́мен(canonical) · rúmen(romanization) · ру́мен(indefinite, masculine, singular) · ру́мена(feminine, indefinite, singular) · ру́мено(indefinite, neuter, singular) · ру́мени(indefinite, plural) · ру́меният(definite, masculine, singular, subjective) · ру́мената(definite, feminine, singular, subjective) · ру́меното(definite, neuter, singular, subjective) · ру́мените(definite, plural, subjective) · ру́мения(definite, masculine, objective, singular) · ру́мената(definite, feminine, objective, singular) · ру́меното(definite, neuter, objective, singular) · ру́мените(definite, objective, plural) · по́-ру́мен(indefinite, masculine, singular) · по́-ру́мена(feminine, indefinite, singular) · по́-ру́мено(indefinite, neuter, singular) · по́-ру́мени(indefinite, plural) · по́-ру́меният(definite, masculine, singular, subjective) · по́-ру́мената(definite, feminine, singular, subjective)