[siˈrak]
Произходсир (sir, “left-out, abandoned, pittiful”) (obsolete) + -ак (-ak)
Формисира́к(canonical, masculine) · sirák(romanization) · сира́к(indefinite, singular) · сира́ци(indefinite, plural) · сира́кът(definite, singular, subjective) · сира́ците(definite, plural, subjective) · сира́ка(definite, objective, singular) · сира́ците(definite, objective, plural) · сира́ко(singular, vocative) · сира́ци(plural, vocative)