[skoˈpʲɤ̟]
ПроизходInherited from Proto-Slavic *skopiti.
Формископя́ first-singular present indicative or(canonical, imperfective) · skopjá(romanization) · скопя́щ(active, indefinite, masculine, participle, present) · скопи́л(active, aorist, indefinite, masculine, participle, past) · скопя́л(active, imperfect, indefinite, masculine, participle, past) · скопе́н(indefinite, masculine, participle, passive, past) · скопе́йки(adverbial, indefinite, masculine, participle) · скопя́щият(active, definite, masculine, participle, present, subjective) · скопи́лият(active, aorist, definite, masculine, participle, past, subjective) · -(active, definite, imperfect, masculine, participle, past, subjective) · скопе́ният(definite, masculine, participle, passive, past, subjective) · скопе́йки(adverbial, definite, masculine, participle, subjective) · скопя́щия(active, definite, masculine, objective, participle, present) · скопи́лия(active, aorist, definite, masculine, objective, participle, past) · -(active, definite, imperfect, masculine, objective, participle, past) · скопе́ния(definite, masculine, objective, participle, passive, past) · скопе́йки(adverbial, definite, masculine, objective, participle) · скопя́ща(active, feminine, indefinite, participle, present) · скопи́ла(active, aorist, feminine, indefinite, participle, past) · скопя́ла(active, feminine, imperfect, indefinite, participle, past)
Източник: Уикиречник