/ˈbe.vɑ̃/
OriginFrom Proto-Celtic [Term?], from Proto-Indo-European *gʷeyh₃- (“to live”). Compare Cornish bewa, Welsh byw, Scottish Gaelic bi.
Formsbevan(first-person, indicative, present, singular) · bevez(indicative, present, second-person, singular) · bev(indicative, present, singular, third-person) · bevomp(first-person, indicative, plural, present) · bevit(indicative, plural, present, second-person) · bevont(indicative, plural, present, third-person) · bever(impersonal, indicative, present) · bevis(first-person, indicative, preterite, singular) · bevjout(indicative, preterite, second-person, singular) · bevas(indicative, preterite, singular, third-person) · bevjomp(first-person, indicative, plural, preterite) · bevjoc'h(indicative, plural, preterite, second-person) · bevjont(indicative, plural, preterite, third-person) · bevjod(impersonal, indicative, preterite) · beven(first-person, imperfect, indicative, singular) · beves(imperfect, indicative, second-person, singular) · beve(imperfect, indicative, singular, third-person) · bevemp(first-person, imperfect, indicative, plural) · bevec'h(imperfect, indicative, plural, second-person) · bevent(imperfect, indicative, plural, third-person)