[kəˈpa], [kaˈpaɾ]
OriginFirst attested in 1803; probably derived regressively from capó.
Formscapo(first-person, present, singular) · capí(first-person, preterite, singular) · capat(participle, past) · capar(infinitive) · capant(gerund) · capat(masculine, participle, past, singular) · capada(feminine, participle, past, singular) · capats(masculine, participle, past, plural) · capades(feminine, participle, past, plural) · capo(first-person, indicative, present, singular) · capes(indicative, present, second-person, singular) · capa(indicative, present, singular, third-person) · capem(first-person, indicative, plural, present) · capeu(indicative, plural, present, second-person) · capen(indicative, plural, present, third-person) · capava(first-person, imperfect, indicative, singular) · capaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · capava(imperfect, indicative, singular, third-person) · capàvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · capàveu(imperfect, indicative, plural, second-person)