[muˈza], [muˈzaɾ]
OriginBorrowed from Occitan musar or Italian musare.
- archaic, intransitiveto waste time
Formsmuso(first-person, present, singular) · musí(first-person, preterite, singular) · musat(participle, past) · musar(infinitive) · musant(gerund) · musat(masculine, participle, past, singular) · musada(feminine, participle, past, singular) · musats(masculine, participle, past, plural) · musades(feminine, participle, past, plural) · muso(first-person, indicative, present, singular) · muses(indicative, present, second-person, singular) · musa(indicative, present, singular, third-person) · musem(first-person, indicative, plural, present) · museu(indicative, plural, present, second-person) · musen(indicative, plural, present, third-person) · musava(first-person, imperfect, indicative, singular) · musaves(imperfect, indicative, second-person, singular) · musava(imperfect, indicative, singular, third-person) · musàvem(first-person, imperfect, indicative, plural) · musàveu(imperfect, indicative, plural, second-person)