[upˈta], [opˈta], [opˈtaɾ]
OriginBorrowed from Latin optāre (“to choose”).
- Balearic, Central, Valenciato pick, choose, go for
Formsoptar(canonical) · root stress:(canonical) · ɔ(canonical) · opto(first-person, present, singular) · optí(first-person, preterite, singular) · optat(participle, past) · optar(infinitive) · optant(gerund) · optat(masculine, participle, past, singular) · optada(feminine, participle, past, singular) · optats(masculine, participle, past, plural) · optades(feminine, participle, past, plural) · opto(first-person, indicative, present, singular) · optes(indicative, present, second-person, singular) · opta(indicative, present, singular, third-person) · optem(first-person, indicative, plural, present) · opteu(indicative, plural, present, second-person) · opten(indicative, plural, present, third-person) · optava(first-person, imperfect, indicative, singular) · optaves(imperfect, indicative, second-person, singular)