[ˈfɪnɪʃ]
OriginDerived from Latin finis.
- inanimate, masculinefinish (end of a race)
Formsfiniš(nominative, singular) · finiše(nominative, plural) · finiše(genitive, singular) · finišů(genitive, plural) · finiši(dative, singular) · finišům(dative, plural) · finiš(accusative, singular) · finiše(accusative, plural) · finiši(singular, vocative) · finiše(plural, vocative) · finiši(locative, singular) · finiších(locative, plural) · finišem(instrumental, singular) · finiši(instrumental, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0