/klarə/
OriginFrom klar (“clear”).
- to manage, to handle, to cope
Formsklar(imperative) · at klare(infinitive) · klarer(present) · klarede(past) · klaret(perfect) · klarer(active, present) · klares(passive, present) · klarede(active, past) · klaredes(passive, past) · klare(active, infinitive) · klares(infinitive, passive) · klar(active, imperative) · -(imperative, passive) · -(participle, present) · klaret(participle, past) · auxiliary verb have(participle, past) · -(gerund, participle)