/plaːɡə/, [ˈpʰlæːjə]
OriginFrom Low German plage, from Latin plaga (“blow, cut, strike”).
- common-gendernuisance, pest
Formsplagen(definite, singular) · plager(indefinite, plural) · plage(indefinite, nominative, singular) · plagen(definite, nominative, singular) · plager(indefinite, nominative, plural) · plagerne(definite, nominative, plural) · plages(genitive, indefinite, singular) · plagens(definite, genitive, singular) · plagers(genitive, indefinite, plural) · plagernes(definite, genitive, plural) · plag(imperative) · at plage(infinitive) · plager(present) · plagede(past) · har plaget(perfect)