[ˈtˢæːb̥ɐ]
OriginFrom tabe (“to lose”) + -er.
- form-of, presentpresent of tabe
Formstaberen(definite, singular) · tabere(indefinite, plural) · taber(indefinite, nominative, singular) · taberen(definite, nominative, singular) · taber(indefinite, nominative, plural) · taberne(definite, nominative, plural) · tabers(genitive, indefinite, singular) · taberens(definite, genitive, singular) · tabers(genitive, indefinite, plural) · tabernes(definite, genitive, plural)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0