ˈe.ktos
Originέκτος < αρχαία ελληνική ἕκτος
- το τακτικό αριθμητικό που αντιστοιχεί στον αριθμό 6
“ελληνική αρίθμηση ΣΤ΄, στ΄, ϛ΄”
Formsέκτος(masculine, singular, nominative) · έκτη(singular, feminine, nominative) · έκτο(singular, nominative, neuter) · έκτου(masculine, genitive, singular) · έκτης(genitive, singular, feminine) · έκτου(genitive, singular, neuter) · έκτο(accusative, masculine, singular) · έκτη(accusative, singular, feminine) · έκτο(accusative, singular, neuter) · έκτε(masculine, singular, vocative) · έκτη(singular, feminine, vocative) · έκτο(singular, vocative, neuter) · έκτοι(masculine, nominative, plural) · έκτες(feminine, nominative, plural) · έκτα(nominative, neuter, plural) · έκτων(masculine, genitive, plural) · έκτων(genitive, feminine, plural) · έκτων(genitive, neuter, plural) · έκτους(accusative, masculine, plural) · έκτες(accusative, feminine, plural)