eˈfθis
Ετυμολογίαευθύς < (διαχρονικό δάνειο) αρχαία ελληνική εὐθύς
- ίσιος
- ειλικρινής και άμεσος
- αμέσως, χωρίς καθυστέρηση
Τύποιευθύς(masculine, singular, nominative) · ευθεία(singular, feminine, nominative) · ευθύ(singular, nominative, neuter) · ευθύ(masculine, genitive, singular) · ευθέος(masculine, genitive, singular) · ευθείας(genitive, singular, feminine) · ευθέος(genitive, singular, neuter) · ευθύ(accusative, masculine, singular) · ευθεία(accusative, singular, feminine) · ευθύ(accusative, singular, neuter) · ευθύ(masculine, singular, vocative) · ευθεία(singular, feminine, vocative) · ευθύ(singular, vocative, neuter) · ευθείς(masculine, nominative, plural) · ευθείες(feminine, nominative, plural) · ευθέα(nominative, neuter, plural) · ευθέων(masculine, genitive, plural) · ευθειών(genitive, feminine, plural) · ευθέων(genitive, neuter, plural) · ευθείς(accusative, masculine, plural)