koˈfos
Originκωφός < (διαχρονικό δάνειο) αρχαία ελληνική κωφός
Formsκωφός(masculine, singular, nominative) · κωφή(singular, feminine, nominative) · κωφό(singular, nominative, neuter) · κωφού(masculine, genitive, singular) · κωφής(genitive, singular, feminine) · κωφού(genitive, singular, neuter) · κωφό(accusative, masculine, singular) · κωφή(accusative, singular, feminine) · κωφό(accusative, singular, neuter) · κωφέ(masculine, singular, vocative) · κωφή(singular, feminine, vocative) · κωφό(singular, vocative, neuter) · κωφοί(masculine, nominative, plural) · κωφές(feminine, nominative, plural) · κωφά(nominative, neuter, plural) · κωφών(masculine, genitive, plural) · κωφών(genitive, feminine, plural) · κωφών(genitive, neuter, plural) · κωφούς(accusative, masculine, plural) · κωφές(accusative, feminine, plural)