ˈni.ci
Ετυμολογίανοίκι < (κληρονομημένο) μεσαιωνική ελληνική νοίκιν < ἐνοίκιν < αρχαία ελληνική ἐνοίκιον
Τύποινοίκι(singular, nominative) · νοίκια(nominative, plural) · νοικιού(genitive, singular) · νοικιών(genitive, plural) · νοίκι(accusative, singular) · νοίκια(accusative, plural) · νοίκι(singular, vocative) · νοίκια(vocative, plural) · νοίκι(neuter)