/ˈplori/
OriginFrom French pleurer; ultimately from Latin plōrāre (“cry out”).
- intransitiveto cry, to weep, to mourn
Formsploras(present) · ploris(past) · ploros(future) · plorus(conditional) · ploru(volitive) · ploranta(active, participle, present, singular) · plorantaj(active, participle, plural, present) · plorinta(active, participle, past, singular) · plorintaj(active, participle, past, plural) · ploronta(active, future, participle, singular) · plorontaj(active, future, participle, plural) · plorantan(accusative, active, participle, present, singular) · plorantajn(accusative, active, participle, plural, present) · plorintan(accusative, active, participle, past, singular) · plorintajn(accusative, active, participle, past, plural) · plorontan(accusative, active, future, participle, singular) · plorontajn(accusative, active, future, participle, plural) · ploranto(active, noun-from-verb, participle, present, singular) · plorantoj(active, noun-from-verb, participle, plural, present) · plorinto(active, noun-from-verb, participle, past, singular)