[bɾeˈaɾ]
OriginDel latín verberāre ('azotar')
- Maltratar.
- colloquialBurlarse de alguien.
- outdatedEmbrear.
Formshaber breado(impersonal, infinitive) · breando(impersonal, gerund) · habiendo(impersonal, gerund) · breado(impersonal, gerund) · breado(impersonal, participle) · breo(first-person, singular, indicative, present) · breas(second-person, singular, indicative, present) · breás(second-person, singular, vos-form, indicative, present) · brea(third-person, singular, indicative, present) · breamos(first-person, plural, indicative, present) · breáis(second-person, plural, indicative, present) · brean(third-person, plural, indicative, present) · breaba(first-person, singular, indicative, past, imperfect) · breabas(second-person, singular, indicative, past, imperfect) · breabas(second-person, singular, vos-form, indicative, past, imperfect) · breaba(third-person, singular, indicative, past, imperfect) · breábamos(first-person, plural, indicative, past, imperfect) · breabais(second-person, plural, indicative, past, imperfect) · breaban(third-person, plural, indicative, past, imperfect) · breé(first-person, singular, indicative, present, perfect)