[muˈsaɾ]
OrigenDel italiano musare ('estar ocioso').
- outdatedEsperar, aguardar.
Formashaber musado(impersonal, infinitive) · musando(impersonal, gerund) · habiendo(impersonal, gerund) · musado(impersonal, gerund) · musado(impersonal, participle) · muso(first-person, singular, indicative, present) · musas(second-person, singular, indicative, present) · musás(second-person, singular, vos-form, indicative, present) · musa(third-person, singular, indicative, present) · musamos(first-person, plural, indicative, present) · musáis(second-person, plural, indicative, present) · musan(third-person, plural, indicative, present) · musaba(first-person, singular, indicative, past, imperfect) · musabas(second-person, singular, indicative, past, imperfect) · musabas(second-person, singular, vos-form, indicative, past, imperfect) · musaba(third-person, singular, indicative, past, imperfect) · musábamos(first-person, plural, indicative, past, imperfect) · musabais(second-person, plural, indicative, past, imperfect) · musaban(third-person, plural, indicative, past, imperfect) · musé(first-person, singular, indicative, present, perfect)