/ˈæmyri/, [ˈæmyri]
OriginProbably from dialectal ämyri (“birchbark horn”), which could be of onomatopoeic origin.
Formsämyri(nominative, singular) · ämyrit(nominative, plural) · ämyri(accusative, nominative, singular) · ämyrit(accusative, nominative, plural) · ämyrin(accusative, genitive, singular) · ämyrit(accusative, genitive, plural) · ämyrin(genitive, singular) · ämyrien(genitive, plural) · ämyreiden(genitive, plural) · ämyreitten(genitive, plural) · ämyriä(partitive, singular) · ämyreitä(partitive, plural) · ämyrejä(partitive, plural) · ämyrissä(inessive, singular) · ämyreissä(inessive, plural) · ämyristä(elative, singular) · ämyreistä(elative, plural) · ämyriin(illative, singular) · ämyreihin(illative, plural) · ämyrillä(adessive, singular)