/ˈmɑːsto/, [ˈmɑ̝ːs̠to̞]
Alkuperämaa (“ground, earth”) + -sto (collective noun suffix). Coined by Finnish linguist J. J. Mikkola in 1918.
Muodotmaasto(nominative, singular) · maastot(nominative, plural) · maasto(accusative, nominative, singular) · maastot(accusative, nominative, plural) · maaston(accusative, genitive, singular) · maastot(accusative, genitive, plural) · maaston(genitive, singular) · maastojen(genitive, plural) · maastoa(partitive, singular) · maastoja(partitive, plural) · maastossa(inessive, singular) · maastoissa(inessive, plural) · maastosta(elative, singular) · maastoista(elative, plural) · maastoon(illative, singular) · maastoihin(illative, plural) · maastolla(adessive, singular) · maastoilla(adessive, plural) · maastolta(ablative, singular) · maastoilta(ablative, plural)