/ˈomɑtɑˣ/, [ˈo̞mɑ̝t̪ɑ̝(ʔ)]
Originoma (“own”) + -ta, perhaps as foreign influence (see usage notes).
- proscribed, transitiveto have, possess
Formsomaan(first-person, indicative, present, singular) · en omaa(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen omannut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole omannut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · omaat(indicative, present, second-person, singular) · et omaa(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet omannut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole omannut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · omaa(indicative, present, singular, third-person) · ei omaa(indicative, negative, present, singular, third-person) · on omannut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole omannut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · omaamme(first-person, indicative, plural, present) · emme omaa(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme omanneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole omanneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · omaatte(indicative, plural, present, second-person) · ette omaa(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette omanneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole omanneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)