/ˈpænːæ/, [ˈpænːæ]
OriginFrom Swedish pänna.
- colloquial, dialectalpen (writing or drawing utensil)
Formspännä(nominative, singular) · pännät(nominative, plural) · pännä(accusative, nominative, singular) · pännät(accusative, nominative, plural) · pännän(accusative, genitive, singular) · pännät(accusative, genitive, plural) · pännän(genitive, singular) · pännien(genitive, plural) · pännäin(genitive, plural, rare) · pännää(partitive, singular) · pänniä(partitive, plural) · pännässä(inessive, singular) · pännissä(inessive, plural) · pännästä(elative, singular) · pännistä(elative, plural) · pännään(illative, singular) · pänniin(illative, plural) · pännällä(adessive, singular) · pännillä(adessive, plural) · pännältä(ablative, singular)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0