/ˈriːmi/, [ˈriːmi]
OriginBorrowed from Late Old Swedish rim.
Formsriimi(nominative, singular) · riimit(nominative, plural) · riimi(accusative, nominative, singular) · riimit(accusative, nominative, plural) · riimin(accusative, genitive, singular) · riimit(accusative, genitive, plural) · riimin(genitive, singular) · riimien(genitive, plural) · riimiä(partitive, singular) · riimejä(partitive, plural) · riimissä(inessive, singular) · riimeissä(inessive, plural) · riimistä(elative, singular) · riimeistä(elative, plural) · riimiin(illative, singular) · riimeihin(illative, plural) · riimillä(adessive, singular) · riimeillä(adessive, plural) · riimiltä(ablative, singular) · riimeiltä(ablative, plural)