/ˈrytmi/, [ˈryt̪mi]
AlkuperäProbably through Swedish rytm from Latin rhythmus, from Ancient Greek ῥυθμός (rhuthmós).
Muodotrytmi(nominative, singular) · rytmit(nominative, plural) · rytmi(accusative, nominative, singular) · rytmit(accusative, nominative, plural) · rytmin(accusative, genitive, singular) · rytmit(accusative, genitive, plural) · rytmin(genitive, singular) · rytmien(genitive, plural) · rytmiä(partitive, singular) · rytmejä(partitive, plural) · rytmissä(inessive, singular) · rytmeissä(inessive, plural) · rytmistä(elative, singular) · rytmeistä(elative, plural) · rytmiin(illative, singular) · rytmeihin(illative, plural) · rytmillä(adessive, singular) · rytmeillä(adessive, plural) · rytmiltä(ablative, singular) · rytmeiltä(ablative, plural)