/ˈtɑi̯ʋeˣ/, [ˈt̪ɑ̝i̯ʋe̞(ʔ)]
Origintaipua (“to bend”) + -e. Coined by Johan Henrik Keckman in 1837.
Formstaive(nominative, singular) · taipeet(nominative, plural) · taive(accusative, nominative, singular) · taipeet(accusative, nominative, plural) · taipeen(accusative, genitive, singular) · taipeet(accusative, genitive, plural) · taipeen(genitive, singular) · taipeiden(genitive, plural) · taipeitten(genitive, plural) · taivetta(partitive, singular) · taipeita(partitive, plural) · taipeessa(inessive, singular) · taipeissa(inessive, plural) · taipeesta(elative, singular) · taipeista(elative, plural) · taipeeseen(illative, singular) · taipeisiin(illative, plural) · taipeihin(illative, plural) · taipeella(adessive, singular) · taipeilla(adessive, plural)