/ˈtutkɑ/, [ˈt̪ut̪kɑ̝]
AlkuperäBack-formation from tutkia (“to study”); coined by Finnish professor Lauri Hakulinen in 1945.
Muodottutka(nominative, singular) · tutkat(nominative, plural) · tutka(accusative, nominative, singular) · tutkat(accusative, nominative, plural) · tutkan(accusative, genitive, singular) · tutkat(accusative, genitive, plural) · tutkan(genitive, singular) · tutkien(genitive, plural) · tutkain(genitive, plural, rare) · tutkaa(partitive, singular) · tutkia(partitive, plural) · tutkassa(inessive, singular) · tutkissa(inessive, plural) · tutkasta(elative, singular) · tutkista(elative, plural) · tutkaan(illative, singular) · tutkiin(illative, plural) · tutkalla(adessive, singular) · tutkilla(adessive, plural) · tutkalta(ablative, singular)