/ˈui̯nuɑˣ/, [ˈui̯nuɑ̝(ʔ)]
OriginFrom Proto-Finnic *uinudak.
Formsuinun(first-person, indicative, present, singular) · en uinu(first-person, indicative, negative, present, singular) · olen uinunut(first-person, indicative, perfect, singular) · en ole uinunut(first-person, indicative, negative, perfect, singular) · uinut(indicative, present, second-person, singular) · et uinu(indicative, negative, present, second-person, singular) · olet uinunut(indicative, perfect, second-person, singular) · et ole uinunut(indicative, negative, perfect, second-person, singular) · uinuu(indicative, present, singular, third-person) · ei uinu(indicative, negative, present, singular, third-person) · on uinunut(indicative, perfect, singular, third-person) · ei ole uinunut(indicative, negative, perfect, singular, third-person) · uinumme(first-person, indicative, plural, present) · emme uinu(first-person, indicative, negative, plural, present) · olemme uinuneet(first-person, indicative, perfect, plural) · emme ole uinuneet(first-person, indicative, negative, perfect, plural) · uinutte(indicative, plural, present, second-person) · ette uinu(indicative, negative, plural, present, second-person) · olette uinuneet(indicative, perfect, plural, second-person) · ette ole uinuneet(indicative, negative, perfect, plural, second-person)