OriginFrom Old Norse bjarg, from Proto-Germanic *bergaz, from Proto-Indo-European *bʰerǵʰ-.
Formsbjargs(genitive, singular) · bjørg(plural) · bjarg(indefinite, nominative, singular) · bjargið(definite, nominative, singular) · bjørg(indefinite, nominative, plural) · bjørgini(definite, nominative, plural) · bjarg(accusative, indefinite, singular) · bjargið(accusative, definite, singular) · bjørg(accusative, indefinite, plural) · bjørgini(accusative, definite, plural) · bjargi(dative, indefinite, singular) · bjarginum(dative, definite, singular) · bjørgum(dative, indefinite, plural) · bjørgunum(dative, definite, plural) · bjargs(genitive, indefinite, singular) · bjargsins(definite, genitive, singular) · bjarga(genitive, indefinite, plural) · bjarganna(definite, genitive, plural)