OriginFrom Latin clamāre.
Formsclamâ(infinitive) · clamânt(gerund) · clamât(masculine, participle, past, singular) · clamâts(masculine, participle, past, plural) · clamâde(feminine, participle, past, singular) · clamâdis(feminine, participle, past, plural) · o clami(first-person, indicative, present, singular) · tu clamis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e clame(indicative, present, singular, third-person) · o clamìn(first-person, indicative, plural, present) · o clamais(indicative, plural, present, second-person) · a clamin(indicative, plural, present, third-person) · o clamavi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu clamavis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e clamave(imperfect, indicative, singular, third-person) · o clamavin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o clamavis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a clamavin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0