OriginFrom Latin laudāre.
- to praise, commend
- to approve
Formslaudâ(infinitive) · laudânt(gerund) · laudât(masculine, participle, past, singular) · laudâts(masculine, participle, past, plural) · laudâde(feminine, participle, past, singular) · laudâdis(feminine, participle, past, plural) · o laudi(first-person, indicative, present, singular) · tu laudis(indicative, present, second-person, singular) · al(indicative, present, singular, third-person) · e laude(indicative, present, singular, third-person) · o laudìn(first-person, indicative, plural, present) · o laudais(indicative, plural, present, second-person) · a laudin(indicative, plural, present, third-person) · o laudavi(first-person, imperfect, indicative, singular) · tu laudavis(imperfect, indicative, second-person, singular) · al(imperfect, indicative, singular, third-person) · e laudave(imperfect, indicative, singular, third-person) · o laudavin(first-person, imperfect, indicative, plural) · o laudavis(imperfect, indicative, plural, second-person) · a laudavin(imperfect, indicative, plural, third-person)
Source: Wiktionary — CC BY-SA 4.0